In love … with life

Daca ati trecut zilele astea pe langa o tipa care, mergand de una singura, zambea fara un motiv vizibil/ evident/ concret, e posibil sa fi trecut pe langa mine. Si nu, nu urmeaza sa va dau un motiv, pentru ca nici nu exista unul, ci doar observ si contemplez “miracolele” de zi cu zi. Descopar frumusetea celor mai nesemnificative amanunte, ma bucur de prezent, chiar daca nuanta predominanta este griul iernii, aleg sa vad culorile calde emanate de gesturi pe masura. Mai multe cuvinte ar fi de prisos!

Sursa imaginii

Matematici

Hai sa numaram situatiile cand judecand obiectiv, ajungi la o concluzie, apoi te inmoi si te amagesti sperand si spunandu-ti ca poate cazul tau e mai special, ca regulile nu se aplica intotdeauna si ca tu vei fi exceptia care confirma teorema. Suna cunoscut, nu? Solutia, este de fapt una foarte simpla: matematica(©Lucien), sau altfel spus, deciziile luate la rece. Dreams are overrated. Desigur, depinde de fiecare in parte, de cat de mult le lasam sa ne afecteze, de cat de mult le lasam sa se prelungeasca in realitate si sa o influenteze. Matematic, nu ar trebui sa iti pui tinte prea sus, pentru ca risti sa te descurajezi pe drum, ci sa iti setezi obiective mai mici, pe care indeplinindu-le sa capeti incredere, tot matematic ar trebui sa te increzi in logica si nu in sentimente, sa faci ce stii ca trebuie sa faci si nu ce simti ca trebuie sa faci.

Unde se fac oare cursuri de matematica aplicata?

Si pentru ca tot am amintit de un subiect dureros pentru unii, placut altora, va las cu o provocare pe care am primit-o si eu la randul meu de la un amic.

Se da functia f, definita astfel:

• f(1)  = 1
• f(2) = 1
• f(n) = f(n – f(n – 1)) + f(n – f(n – 2)) pentru n > 2.

Cat e f(77)?

Pentru cititorii care mai si scriu cod, puteti scrie un program care sa calculeze rezultatul, desi puteti la fel de bine sa va folositi doar de o foaie si ceva de scris.

Bad, bad day

Astazi, fara dar si poate, a fost una din zilele alea cum nu se poate mai proaste. De ce? Nu as putea spune foarte clar, cert e ca toate lucrurile alea care m-ar fi putut face sa ma simt mai rau decat ma simteam deja, s-au intamplat. Orice alt comentariu e de prisos. Leacul meu pentru zilele astea era un filmulet la care am ras cu lacrimi cand l-am vazut pentru prima oara, iar pe fundal, melodia de rigoare.

Water circles

Intr-un mod neasteptat, lucrurile incep sa se domoleasca. Lumea pare sa nu se mai invarta intr-un ritm ametitor, ci si ea si-a incetinit miscarea si m-a lasat sa ma sui in spatele ei, sa ma apuc bine cu ambele maini si a pornit intr-un zbor nalucitor. Mi-a aratat forma perfecta a fiecarui fulg din zapada care a cazut astazi, lumina si caldura difuza a flacarii unor prietenii, calmul, verdele, linistea si pacea de care nu am mai avut parte de atat de mult timp, incat uitasem ca exista. M-a indemnat sa simt mirosul scortisoarei si a cojii de portocala dintr-o cana de vin fiert,  sa ma las rasfatata de vantul care isi trece “degetele” prin parul meu si in acelasi timp sa ii ascult cantul, sa decupez din nori forme carora printr-un simplu suflu sa le gasesc un loc in viata mea.

Vechiul prieten, 41

Am vazut un tip dragut in statia de tramvai. Cum sunt singura, am tot dreptul, nu? Si ma tot uitam eu lung, incercand in acelasi timp sa nu ma holbez in asa hal incat sa se prinda. Trece tipul pe langa mine,zambeste, se asaza, ma asez si eu pe randul alaturat de scaune, putin mai in spate, deci il puteam admira. Avea un ten finut, ochi verzi, si o tinuta oarecum army (nu foarte, dar aducea cumva). L-am admirat pret de cateva minute, pana in momentul in care i-a sunat telefonul si a inceput sa vorbeasca. Mi-e dor de 41.

Missing something…

Poti fi fericit de unul singur, te poti bucura de libertati pe care nu ti le permiti atunci cand esti intr-o relatie, poti lipsi nopti de acasa fara sa trebuiasca sa dai vreun soi de explicatii, poti sa iesi in fiecare seara cu cate un prieten drag sau cu cate o cunostinta, poti sa iesi la agatat, insa, cel putin pentru mine, fericirea maxima pe care o poti atinge de unul singur e undeva pe la nivelul 8/10. Insa drumul spre 9 si 10 e presarat de constanta, in timpul petrecut cu o singura persoana, in sentimente, in dorinte, planuri samd, e presarat de imbratisari si saruturi, de nopti petrecute in bratele lui/ei, de siguranta pe care astfel de momente ti-o ofera, mai mereu de dorinta pentru mai mult. Mi-e dor sa simt pe bune lucrurile astea, si desi nu mi se pare ca as fi foarte mofturoasa, un tip “asa cum trebuie” pare de cele mai multe ori un basm. Desigur, inca este el, care inca reuseste sa ma faca sa ma simt ca un copil indragostit, care inca reuseste sa ma surprinda intr-un mod cat se poate de placut cu fiecare contact, si care aduce atat de mult cu neconventionalul meu Fat-Frumos, insa da, in afara de timiditatea mea,  ma confrunt cu aceeasi problema: el habar nu are :-<.

Sursa imaginii: aici.

I think mom is Santa

(Nu m-am putut abtine ) -> Multumiri Iuditei )

Culori

Ca sa mai dreg un pic nuanta cenusie pe care a capatat-o blogul meu o data cu ultimele cateva articole, m-am hotarat sa va mai povestesc despre cateva lucruri care au dat savoare ultimelor cateva luni.

1.  Un vatman simpatic:

Circumstante: Dupa o zi istovitoare de munci, fericita din cale afara ca in sfarsit ma pot ocupa de mine si de propriile mele placeri(sunt o egoista, stiu), “pedalam” agale catre statia de tramvai. Intr-o mana tineam o carte, cu cealalta mana imi cautam in geanta setul de bilete, si in acelasi timp incercam sa disting numarul tramvaiului care se apropia.

Elementul perturbator: Ma apuca cascatul, si cum aveam ambele maini ocupate, mi-am adus aminte ce m-a invatat badea Gheorghe, ca nu e musai sa pui mana la gura cand casti, ce lumea din jur nu a mai vazut interiorul unei guri omenesti? Si ma manifest conform descrierii de mai sus.

Deznodamantul: Vatmanul, un tip cu o varsta cuprinsa intre 25-30 de ani, imi zambeste larg, si imi face un semn discret, sau mai putin discret, ca totusi badea Gheorghe e singur pe camp cand casca si nu pune mana la gura, si ca frumos din partea mea ar fi ca pe viitor sa iau in considerare si ce m-au invatat parintii in cadrul lectiilor din ciclul “Cei 7 ani de acasa”. M-a bufnit rasul instant, mi-a trecut orice urma de somn si i-am raspuns individului cu un zambet aproape la fel de generos ca cel pe care il primisem, insa evident(:-<), nu era tramvaiul pe care il asteptam.

2. Ce ne place noua, fetelor:

Prolog: Rautaciosii sunt rugati sa se abtina, iar daca sunt printre voi persoane care cred ca ce voi scrie in continuare chiar are la modul serios vreo legatura cu ce ne place noua, fetelor, urmeaza sa fiti dezamagiti.

Ce ne place noua, fetelor? : Ne place sa fim admirate

Circumstante: Intr-o luni seara, impreuna cu o buna prietena, mergeam intr-un ritm destul de alert catre sala de aerobic. Nu aveam mult de mers, insa straduta pe care trebuie sa mergem, dupa ce se intuneca devine cel putin sinistra.

Elementul perturbator: E greu de imaginat, nu? Doua fete mergand pe strada singure, si el, Fat-Frumos al zilelor noastre, isi incetineste “calul alb”, deschide geamul, eveniment care face ca strada sa rasune pe notele rafinate ale lui Ceaikovski, si cu o eleganta si cu inteligenta iesita din comun, sopteste acele vorbe magice care ar face orice fata sa suspine de dorinta.

Deznodamantul: Ei, acum inlocuiti “Lacul Lebedelor” al lui Ceaikovski cu muzica clasica a zilelor noastre (cacofonie evident intentionata), inlocuiti mirobolantul discurs de o eleganta si inteligenta iesite din comun cu un fluierat si “calul alb” cu masina de gunoi si veti obtine splendoarea unei situatii contemporane atat de des intalnite. Da, am ras de am facut febra musculara amandoua, asta inainte de a ajunge macar la sala.

3. Pentru moment, la numarul 3 voi da mai putine detalii, insa cred ca partea colorata o veti intelege chiar si asa. Iti aduci aminte de tipul/ tipa aia pe care ti s-a pus tie pata? Ah, da, probabil ca aveti dreptate, cum ai putea sa nu iti aduci aminte, mai ales cand din cauza ca iti doresti atat de mult sa te observe, faci si spui unele lucruri pentru care ulterior te vei mutila aplicandu-ti pumni in zona pe care, involuntar, o consideri vinovata. Insa nu-i asa ca v-ati simtit ceva mai bine observand acelasi gen de reactie din partea lui/ei? >:) Thought so!

4. Iar punctul 4,  desi l-am lasat ultimul, este cel mai colorat dintre toate, pentru ca 4 e pictat in culorile prieteniei si sunt sigura ca persoanei/persoanelor inculpate le vor trebui mai multe cuvinte ca sa inteleaga rostul acestui punct 4.

Constientizare

Am ajuns la varsta la care, primul lucru pe care il fac atunci cand imi place de un tip este sa ma uit daca are verigheta …

Garfield fun

Sursa: aici